Cum s-a nascut prajitura Macaron/Macaroon?

Zilele trecute am tot circulat pe Facebook o poza foarte draguta cu Macaron. Cel mai probabil sunt inca placut afectata de Macaron-ele pe care le-am mancat la Angelina, in Paris. Dupa o coada ametitoare de 1 ora, am ajuns sa gust unele dintre cele mai bune Macaron din lume. Poza de pe Facebook a starnit multe comentarii si valuri de admiratie, asa ca am decis sa ma documentez si sa va impartasesc si voua cateva din secretele crearii Macaron-elor.

Aceasta prajitura s-a nascut in Italia, in 1533, cand a fost pentru prima oara creata de catre bucatarul Catherinei de Medici pe vremea cand aceasta era casatorita cu Ducele d'Orleans care in 1547 a devenit rege al Frantei. Termenul "macaron" are aceeasi insemnatate ca si cuvantul "macaroni", adica aluat fin, moale.
Primele Macaron erau simple prajituri facute din pudra de migdale, zahar si albusuri de ou care aratau cam asa:

In Franta exista si azi foarte multe povesti legate de istoria lor, cea mai cunoscuta fiind aceea cum ca nepoata Catherinei de Medici a fost salvata de la infometare mancand Macaron.
Abia in secolul 20, Macaron-ele au devenit aceasta prajitura cu doua capacele, iar Pierre Desfontaines, nepotul lui Louis Ernest Laduree, a avut ideea sa puna si o crema intre cele doua capace si sa le lipeasca.
De atunci, in Franta, Macaron-ele sunt cele mai bine vandute prajituri din cofetariile franceze.

Ceea ce trebuie sa stiti despre Macaron este ca, desi nu par foarte complicate, necesita foarte multa atentie la detalii si respectarea retetei intocmai. Ai nevoie de organizare inainte, de ustensile potrivite, ingrediente de calitate si mult timp la dispozitie. Iar peste toate acestea.....multa rabdare!

In primul rand este important de stiut faptul ca exista 2 feluri de retete pentru Macaron: cea italiana si cea franceza. Cu siguranta, cele frantuzesti sunt cele mai renumite, insa sa nu uitam ca totul a plecat de la un bucatar italian. Realist privind problema insa, reteta italiana este un pic mai simpla si nu necesita precizie la cel mai inalt nivel.
Reteta de baza este aceeasi (bezea cu pudra de migdale si zahar), numai ca tehnica este altfel.

Bezeaua
Reteta franceza: bati albusurile de oua cu o cantitate mare de zahar pana ce se intaresc si se transforma in asa numita "bezea frantuzeasca"
Reteta italiana: fierbi un amestec de apa si zahar la 120 grade celsius si il adaugi treptat in amestecul de albusuri de ou batute usor spuma.

Amestecul
In momentul in care vreti sa incorporati bezeaua in amestec, veti vedea ca este mai greu sa amesteci bezeaua frantuzeasca, decat pe cea italiana care este mai lichida. Faptul ca in cazul retetei italiene bezeaua este partial gatita datorita amestecului lichid si fierbinte, proteinele din oua se leaga mult mai bine. La momentul amestecarii este nevoie de foarte multa atentie, pentru ca amestecand chiar si de 2-3 ori mai mult decat necesar, va va ruina Macaron-ele.

Odihna aluatului
Aceasta este una dintre cele mai importante parti ale retetei pentru ca de ea depinde cresterea aluatului in timpul coacerii.

In cazul retetei franceze este necesar un timp mai lung de odihna (aprox 30 minute vs 15 minute la reteta italiana) datorita faptului ca aluatul este mult mai umed (la reteta italiana lichidul, fiind fierbinte, se evapora mai repede si aluatul este mai uscat).

Pentru ca acesta este un subiect ce necesita o dezbatere indelunga, o sa revin in urmatoarele zile cu reteta de baza a Macaron-elor si tips&tricks pentru Macaron-ele perfecte.

Pana atunci va las sa aprofundati imaginea Macaron perfecta!

Surse: www.madmacnyc.com
www.gastronommy.com
Poze: www.elledecor.com
www.seriouseats.com

Dieta vegana

Pentru ca vad tot mai multi oameni in jurul meu care au adoptat un astfel de stil de viata si pentru ca nu sunt inca sigura daca e doar o chestiune de trend si moda, sau chiar o decizie bine fondata si bazata pe un studiu amanuntit, m-am gandit sa citesc si eu mai multe despre acest stil de viata.

Veganii sunt acele persoane care duc dieta vegetariana la un alt nivel. Practic dieta este una vegetariana, numai ca in afara de peste si carne, veganii nu mananca nici un fel de produs animal (oua, miere, lactate). Ei consuma legume, fructe, cereale, uleiuri, tofu, etc. In plus, ei consuma (sau ar trebui sa consume) suplimente de vitamina B12, vitamina D si calciu pentru a compensa lipsa lor din alimentatie.

Termenul a aparut prima oara in 1944 de catre Elsie Shrigley si Donald Watson. La inceput, aceasta dieta nu a avut multi adepti, vegetarienii refuzand trecerea la o dieta vegana. Insa a devenit populara prin raspandirea in randul persoanelor hippie.

Principalele motive pentru care o persoana alege dieta vegana sunt:

• motive de ordin moral - ei nu considera etic si moral uciderea animalelor pentru consumul de carne, dar nici modul in care sunt crescute in ferme. De exemplu, gainile crescute pentru oua sunt ucise dupa 2 ani, desi durata lor de viata este de pana la 10 ani. Acelasi lucru se intampla si cu vitele care sunt ucise atunci cand productivitatea lor scade, adica dupa aproximativ 5 ani, desi ele pot trai pana la 25 ani.
• motive care tin de mediul inconjurator - cresterea animalelor necesita consumul unor cantitati enorme de grane si apa. Consumul lor genereaza un declin in mediul inconjurator. De exemplu, apa folosita la cresterea animalelor (in cea mai mare parte fiind reprezentata de apa cu care se iriga granele folosite la alimentatia animalelor) reprezinta 8% din consumul mondial de apa.
• motive care tin de aspiratia catre o viata sanatoasa - desi veganismul necesita suplimente, un vegan poate obtine majoritatea nutrientilor necesari din alimentele non-animale. Alimentele consumate contin fibre, magneziu, potasiu, acid folic, vitamina C si E si sunt sarace in grasimi si colesterol. Un studiu a demonstrat faptul ca vegetarienii si veganii au un indice al masei corporale, o tensiune arteriala si un nivel de colesterol mai mici decat restul populatiei.
• motive de sanatate - sunt acei oameni care au intoleranta la lactoza sau alergii la oua si pentru care dieta vegana este singura solutie

Cu siguranta toate aceste motive sunt bine intemeiate si de inteles. Insa exista cazuri in care acest mod de viata este dus la extrem. In aprilie 2006, un copil de 6 saptamani a murit de foame pentru ca parintii, vegani convinsi, l-au hranit numai cu lapte de soia si suc de mere. Pe parcursul procesului de condamnare, s-a dovedit ca pe langa o dieta necorespunzatoare, copilul fusese si neglijat de catre parinti.
De asemenea, au existat si cazuri de oameni care au impus o dieta vegana si animalelor de casa.

Dieta vegana a inceput cu tofu, dar acum s-a diversificat foarte mult cu hummus, tahini, falafel, tajine, curry-ul vegetal indian, stir fry-urile asiatice, etc. In ceea ce priveste gatitul prajiturilor fara lapte, oua, unt, s-a gasit un substituent in laptele de soia, laptele de migdale, piureul de banane care intareste preparatele la fel ca oul si margarina care inlocuieste untul.

Parerea mea este ca oamenii care aleg o astfel de dieta sunt intr-adevar dedicati si motivati in acest sens. Mie personal mi se pare o dieta de sacrificiu si de autocontrol permanent, insa, avand in vedere diversificarea alimentatiei din ultimele decenii, cred ca poate fi transformata intr-o dieta cu feluri de mancare delicioase.


Sursa: www.tlc.discovery.com
Poze: www.lacatusmariusblog.wordpress.com